Armãnã
Anglicheashti
Mucãneashti
Consiliul a Tinirlor Armãnji Frandza ufitsiala a tinirlor armanji
Muzicã, giocu, spectacol, oaspitsi di simasii shi hãruri. Ashi ahurhi primuveara, Primuveara a armãnjilor! Unã pareie di tiniri armãnji implinã di imaginatsie, cu vreari di lucru shi cu multã miraki s’andreapsi ta s-adarã unã altã turlii di spectacol. Di la contseptu, oaspitsi, stsenografii, deciru, lunjini pãn’ la cãntitsi shi proiectsie, tinirii lucrarã deadun ta s-vã hãrseascã cã vini mushatã primuvearã.
Hãristusescu a tinirlor tsi agiutarã: Corina Babu, Zoia Ciacu, Chira Custura, Ianula Gheorghe, Steluta Iorgoveanu, Gina Papacu, Andra Sapera, Florentina Tase, Dana Trantu, Madalina Trantu, Cornelia Zaifu, Cristina Zicu, Sorin Anagnoste, Alexandru Buicliu, Nasi Calentaru, Marius Costea, Viorel Craciun, Costin Guci, Stere Stamule, Alexandru Zicu, Mihai Zurzu, Santo Zurzu.
Cu vreari shi tinjii,
Prezidentlu CTArm
Ecaterina Custura
sunteti minunati ! felicitari din inima! violette
va imbratisez cu toata dragostea ,violette
Lumea pare contrariata ca nu va considerati romani. Eu va dau cu totul dreptate. Tot asa cum nu putem spune ca finlandezii sint unguri (se trag dintr-un trunchi comun), romanii si armanii sint doua evolutii paralele din acelasi trunchi comun. Armanii exista de milenii pe aceleasi locuri (intre popoarele mai noi, greci si slavi) cam tot asa cum crestinii copti (care se trag din faraoni) au continuat sa existe pe locurile lor cotropite de arabi si turci (cred ca nu gresesc daca spun ca armanii de azi sint descendenti directi din bizantini).
Cred ca s-ar putea spune ca limba initiala din care se trage romana si armana s-a vorbit nu numai pe teritoriul balcanic, ci si in mai toata europa sudica. Astfel incit limbile romana, armana, italiana, franceza, spaniola si portugheza au evoluat in paralel dintr-o limba comuna care nicidecum n-a fost limba latina! Latina trebuie sa fii fost doar versiunea academica vorbita in mare de patura aristocratica, administratie – latina nu a fost populara cu masele, si atunci, fiind o limba artificiala, normal ca a murit.
Dr Adrian Blaj
Consultant Psychiatrist – England
Va multumim frumos pentru opinia impartasita.
Intr-o anume masura e posibil sa aveti dreptate.
Oricum, din punctul meu de vedere, este aberant sa sustii ca o etnie (armanjii) care are o limba unica intr-o anume masura si exista intr-o anume regiune dinaintea (atestat istoric) unui stat de drept (Romania), poate fii considerata ca fiind dialect al respectivului stat. E ca si cum se sustine (agresiv) ca mancarea traditionala Romaneasca este mamaliga (porumbul fiind originar adus din america centrala … atestat in europa de abia in 1500) … Despre ce vorbim ?!
) Daca ai o istorie … tine-o, atest-o … nu ti-o inventa de dragul “impamantenirii”.
Comunitatea noastra, accepta orice idee, atata timp cat ea este sustinuta prin documente, hartii si cercetari, de persoane demne, verticale si cu o parere obiectiv cercetata.
Din punctul meu de vedere, ceea ce se intampla acut in Romania si Grecia, este o incalcare flagranta a dreptului omului, caci noi, Armanjii nu suntem lasati sa fim ceea ce ne dorim si simtim noi ca suntem.
Multumim inca o data pentru parerea impartasita.
Costin Guci
Catch 22:
Grecia nu o sa va recunoasca ca si etnie de sine-statatoare niciodata, pentru ca daca o vor face, ar renunta implicit la primatul grecesc in spatiul balcanic si nu s-ar mai putea intitula ca continuatorii Bizantului, spre exemplu.
Romania nu va renunta la teoria dialectului, pentru ca implicit ar renunta la pozitia de frate mai mare (care face legea, etc) – o pozitie de egalitate ar pune in pericol ‘suprematia’ limbii romane sau chiar ar da nastere la ipoteza ca limba romana ar fi un dialect armanji !
Pe de alta parte, voi, Armanjii, daca prin absurd ati acepta ca sinteti romani, v-ati expune la un pericol xenofobic extrem din partea grecilor. Insa daca ati declara ostentativ ca nu sinteti greci ci etnie de sine statatoare, ati cadea in extrema cealalta, a persecutiilor interne.
Paradoxal, se pare ca politicile extreme ale Romaniei si Greciei (cum spuneti mai sus ‘incalcare flagranta a dreptului omului’) au ajutat enorm la pastrarea identitatii Armanji-lor. Odata cu infiltrarea societatii de consum, libera circulatie a persoanelor si a informatiei, ‘MacDonnald-izarea’, etc, noile generatii de Armanji o sa vorbeasca mai mult engleza decit Armanji (o dovada concreta o reprezinta limba si cultura ‘istro-romana’ din Croatia.
Draga Costin
Cum se explica faptul ca garda presidentiala a Greciei a adoptat costumul national al minoritatii armanesti? Si cum se face ca exista o asemanare izbitoare intre imbracamintea ‘dacilor’ de pe columna lui Traian, portul popular romanesc si cel armanesc?
Cu multumiri,
Adrian
Adrian … necunoscute sunt caile Domnului si a celor care au bani sa “scrie” istoria asa cum doresc ei
Intrebarea mea catre tine si catre multi altii este … DE CE NU IMI ESTE RESPECTAT DREPTUL DE A FI CEEA CE IMI DORESC SA FIU
?!?!?! si de fiecare data mi se spune ce as putea fi sau ce ar trebui sa fiu? 
Daca pui intrebarea sespectiva, atunci inteleg ca esti inca prizonier in inchisoarea Carteziana : cogito ergo sum, etc – in momentul cind o sa-ti spui : *I am what I am*, toate celelalte probleme de care pomenesti, devin non-problems. Ceva similar gindirii stramosului nostru comun, care mai mult ca sigur vorbea, sa o denumim intre noi, protorom^na, Alexandru cel Mare (cf the Gordian knot)!
Din punctul meu de vedere, nu exista loc de niciun fel de interpretare a ceea ce sunt si observ ca nici pentru tine nu exista o astfel de “problema”
Cat despre protoromana lui Alexandru cel Mare, nu sunt in masura sa ma pronunt, caci nu sunt academician roman
)))))
dar trebuie sa fim sinceri si sa recunoastem ca a fost crescut in cultura Greaca (i’m not their biggest fan), deci dintr-o deductie logica, era vorbitor al acestei limbi, o “engleza” a timpului si a spatiului, la momentul respectiv.
si asa cum ziceam si mai devreme, este clar ca istoria o scriu cei puternici
am folosit *protorom^na* in ideea de arom^na/rom^na veche, sau mai pe sleau, *latina vulgara*, adica limba comuna celui mai intins neam dupa indieni (Iată ce spune Herodot în Cartea a IV-a a istoriilor sale, din paragraful 3: „După indieni, neamul tracilor este cel mai mare; dacă ar avea o singură conducere şi ar fi uniţi în cuget, ei ar fi, după părerea mea, de neînfrânt”.)
Dio Casius ne spune şi el: ”să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian şi Decebal au fost războaie fratricide, iar Tracii au fost Daci”. Faptul că dacii vorbeau ” latina vulgară”, nu ar mai trebui sa fie un secret.
”Când sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au trebuit tălmaci, afirmă Densuşianu şi asta schimbă totul. Deci dacii şi romanii vorbeau aceeaşi limbă!”
Despre poetul Ovid, exilat la Marea Neagra se spune ca citea productiile sale literare populatiei de rind care se prapadea rizind.
Alexandru Macedon s-a nascut nu prea departe de muntii Pindului, a trait intre 356 – 323 BC, asa ca e foarte probabil ca a vorbit latina vulgara si a folosit limba greaca ca si limba culta. A fost contemporan cu getii, dacii si ilirii.
Leaving the speculations aside, my daughter studies French language and literature at Oxford University & recently has been invited by Martin Maiden, (FBA, Professor of the Romance Languages
Director, Research Centre for Romance Linguistics
Faculty of Linguistics, Philology and Phonetics
Faculty of Medieval and Modern Languages
University of Oxford) to join the new Special Subject paper in Romanian Language and Linguistics, available for examination for the first time in Trinity Term 2013. I must mention that my daughter’s mother tongue is English & unfortunately she does not speak or understand romanian. If I convince her to research the hypothesis that latina vulgara or rom^na/arom^na veche forms the basis of the modern european languages and also generated the academic latin, would you be interested to contribute to this topic?
Dear Costin
I have put together 2 lists of romanian (mucaneasti) and latin words. I should be extremely grateful if you could insert the armaneasti equivalent before the romanian words for comparison.
(prayer) – Rom . rugăciune > rogačone > rogatjone > Lat. rōgātiōnem
(barley) – Rom. orz > ordzu > ordju > Lat. hordeum
(down) – Rom . jos džosu > djosu > Lat. deorsum
(companion, husband) – Rom. soţ > sokju > Lat. socium
(type of cheese) – Rom. caş > kasju > Lat. cāseum
(vineyard) – Rom. vie /vije/ > viɲe > vinja > Lat. vīnea
(woman) – Rom. muiere /mujere/ >muʎere > muljere > Lat. mulierem
(sea) – Rom. mare Lat. mare
(pole) – Rom. par > paru > Lat. pālum
(fire) – Rom. Foc> focu > Lat. focum
(fruit-bearing tree) – Rom. pom >pomu > Lat. pōmum
(much) – Rom. mult > multu > Lat. multum
(thou) – Rom. tu Lat. tū
(autumn) – Rom. Toamnă > tomna > Lat. autumna (from autumnus)
(courtyard) – Rom. curte >cōrtem > Lat. cohortem
(skin) – Rom. piele /pjele/ > pɛlle > Lat. pellem
(sign) – Rom. semn > semnu > Lat. signum
(wine) – Rom. vin > vinu > Lat. vīnum
(four) – Rom. Patru > quattro > Lat. quattuor
(mare) – Rom. iapă > jepa > ɛpa > Lat. equa
(tongue) – Rom. Limbă > lemba > Lat. lingua
(what) – Rom. Ce > ke > Lat. quid
(when) – Rom. când > kându > kando > Lat. quandō
(blood) – Rom. Sânge > sange > Lat. sanguis
(fact, deed) – Rom. fapt > faptu > Lat. factum
(sign) – Rom. semn > semnu > Lat. signum
(thigh) – Rom. coapsă >copsa > Lat. coxa
(I let) – Rom. las > lasu > lapso > Lat. laxō
(frost) – Rom. ger >Lat. gelu
(to jump) – Rom. a sări (sărire) >Lat. salīre
(skull) – Rom. ţeastă > ţesta > tjesta > tɛsta > Lat. testa
(ten) – Rom. zece > dzeče > djeke > dɛke > Lat. decem
(serf) – Rom. şerb > sjerbu > sɛrbu > Lat. servum
(six) – Rom. şase > sjasse > sɛkse > Lat. sex
(hare) – Rom. Iepure > ʎɛpure > ljɛpure > lɛpore > Lat. leporem
(I say) – Rom. zic > dziku > Lat. dīcō
(flax) – Rom. In > ʎin > ʎinu > Lat. līnum
(hen) – Rom. găină > ɡăʎină > ɡalina > Lat. gallīna
(goat) – Rom. capră > Lat. capra
(vineyard) – Rom. vie/vije/ > viɲe > viɲă > vinja > Lat. vīnea
(beautiful) – Rom. frumos > Lat. formōsus
(table) – Rom. masă > măsă > mesa > Lat. mēnsam
(tables) – Rom. mese > mese > Lat. mēnsae
(I sell’ – Rom. vând > vându > văndu > vendu > Lat. vēndō
(you sell) – Rom. vinzi > vindzi > vendzi > vendi > Lat. vēndis
(star) – Rom. stea > stela > Lat stēlla
(seat) – Rom. şa > şala > sjala > Lat sella
(horse) – Rom. cal > caval > cavalo > Lat caballum
(to live) – Rom. via > viva > vivare > vivere > Lat vīvere
(knee) – Rom. genunchi > genuculus
(bouquet) – Rom. mănunchi > manipulus
(kidneys) – Rom. rărunchi > renuculus
(minute, small) – Rom. mărunt >minutus
ac > acus (needle)
Ai > allium (garlic)
alb > albus (white)
Amplu > amplus (ample)
An > annus (year)
Camp > campus (field)
Carpen > carpinus (hornbeam tree)
Cerb > cervus (deer)
Corn > cornus (
Curb > curvus (curb)
Scurt > curtus (short)
Dens > densus (dens)
Deget > digitus (tooth)
Domn > dominus (Sir)
Dur > durus (hard)
Fag > fagus (beech tree)
Fer > ferus (iron)
Firm > firmus (firm)
Foc > focus (fire)
Frasin > fraxinus (ash tree)
Fum > fumus (smoke)
Fund > fundus (bottom)
Gros > grossus (large)
Gust > gustus (taste)
Joc > jocus (play)
Lat > latus (wide)
Loc > locus (place)
Long > longus (tall)
Lup > lupus (wolf)
Lut > lutus (mud)
Mar > Mallus (Apple tree)
Matur > matures (mature)
Mediu > medius (average)
Mod > modus (way of)
Mort > mortuus (dead)
Mult > multus (lot of)
Nas > masus (nose)
Nod > nodus (knot)
Nou > novus (new)
Nud > nudus (nude)
Numar > numerous (number)
Opac > opacus (opaque)
Par > pyrus (pear tree)
Pin > pinus (pine tree)
Plin > plenus (full)
Plop > populus (poplar tree)
Porc > porcus (pig)
Prun > prunus (plum tree)
Public > publicus (public)
Pur > purus (pure)
Ram > ramus (branch)
Rit > ritus (rite)
Riu > rivus (river)
Sange > sanguis (blood)
Sincer > sincerus (sincere)
Singur > singulus (alone)
Somn > somnus (sleep)
Sorb > sorbus (sorbus tree)
Suc > succus (juice)
Timp > tempus (time)
Tot > totus (all)
Tub > tubus (tube)
Tuse > tussis (cough)
Ulm > ulmus (elm)
Unu > unus (one)
Urbe > urbis (city)
Urs > ursus (bear)
Vast > vastus (vast)
Vant > ventus (wind)
Verme > vermis (
Vesta > vbestis (jacket)
Vulpe > vulpix (fox)
Vis-a-vis Alexandru Macedon
Alexandru Macedon era trac – stramosul nostru macedonean !
http://www.youtube.com/watch?v=b1enB0o7nd4
CINE SCRIE ISTORIA ROMANIEI ?
Prof. dr. Maria-Luminita Rollé, Universitatea din Edinburgh
În Europa de Vest nu se cunoaste istoria României si cei care o viziteaza acum vãd sãrãcia materialã de astãzi, si nicidecum milenara ei bogãtie culturalã si spiritualã. In plus, propaganda maghiarã din SUA se bazeazã pe milioanele de dolari ale D-lui Soros, care finanteazã edituri si opinii la Bucuresti, în timp ce în Elvetia am auzit de la un doctor în istorie (la Geneva, în iunie 1999) cã Transilvania a apãrut în secolul XIII si de la un ambasador francez în România (la Lausanne, în noiembrie 1998) cã poporul român a dispãrut timp de 1000 de ani ca sã reaparã, ca prin miracol, în secolul XIV !
Cu toate acestea, nimeni nu mentioneazã cã cea mai veche scriere din Europa a fost atestatã arheologic in 1961, tot în Transilvania, in satul Tãrtãria, pe râul Somes, în judetul Alba, de cãtre Profesorul Nicolae Vlassa, de la Universitatea din Cluj. În afarã de România, Tãblitele de la Tãrtãria, datate 4.700 î.e.n., au fãcut ocolul lumii anglo-saxone (Colin Renfrew, Marija Gimbutas) si au creat dezbateri aprinse pe tot globul. Desi românii stiau sã scrie acum 7000 de ani, acest detaliu esential nu este nici în ziua de azi, dupã mai mult de 40 de ani, cunoscut publicului românesc si nu apare în manualele de istorie.
Ce ne spun specialistii din România ? În 1998 s-a publicat « Istoria României » (Editura Enciclopedicã, Bucuresti) de cãtre un colectiv academic sub conducerea unei « autoritãti în materie », Prof. dr. Mihai Bãrbulescu, culmea culmilor, de la aceeasi Universitate (din Cluj), care nu spune ca Profesorul Vlassa a descoperit Tãblitele. La pagina 15 a acestui impresionant volum, Tãblitele de la Tãrtãria sunt mentionate cu semnul întrebãrii într-o foarte scurtã frazã, fãrã nici un comentariu: « Într-o groapã de cult de la Tãrtãria, s-au gãsit (…) trei tablete de lut acoperite cu semne incizate (scriere ?), cu analogii în Mesopotamia. »
Dar Dl. Bãrbulescu nu-si aduce aminte oare cã scrierea proto-sumerianã apare cu 1000 de ani mai tîrziu si cã cea cicladicã, proto-greacã, dupã 3000 de ani ? El a uitat cã metalurgia în Europa apare tot în Transilvania, în jur de 3500 î.e.n. ? Cã tracii sunt primul mare popor indo-european care intrã în Europa tot în jur de 3500 î.e.n., cu mai mult de douã milenii înainte ca celtii, etruscii, romanii, germanii, sau slavii sã aparã pe harta Europei ? Si cã tracii ocupau tot teritoriul dintre Muntii Ural si Tatra de la est la vest si de la Marea Balticã la Dunãre si Marea Neagrã de la nord la sud ?
De asemenea, si în acelasi context, nici un specialist în istoria României nu atrage atentia asupra altui “detaliu” primordial, si anume cã limba traco-dacicã este cu mii de ani anterioarã latinei (care apare abia în secolul VI î.e.n.) si cã, în consecintã, limba românã nu se trage din latinã, pentru cã, desi din aceeasi familie, existã istoric înaintea latinei, deci este o limbã proto-latinã. Latina se formeazã din etruscã si greacã, care, desi amîndouã indo-europene, sunt scrise cu un alfabet fenician, rãspîndit în lumea mediteranã a epocii. În plus, estruscii ei însisi erau o bransã a celtilor, coborâti în sudul Alpilor în jur de 1200 î.e.n. La rîndul lor, celtii erau o bransã a tracilor care migrau spre vestul Europei, si erau numiti ca atare, adicã traco-iliri pânã în secolul VI î.e.n., când se deplaseazã din Noricum (Austria) spre Alpii elvetieni, unde se numesc helveti.
Atâtea detalii ignorate despre originea, continuitatea, si însãsi existenta poporului român dau de gândit. Cine schimbã si interpreteazã istoria României?
În mozaicul de limbi si popoare de pe harta Europei, singurii care au o continuitate de 9000 de ani pe acelasi teritoriu, si o scriere de 7000 de ani, sunt românii de azi. Transilvania nu a fost maghiarã si nici nu putea fi când strãmosii maghiarilor de azi locuiau în nordul Mongoliei, sursã turco-finicã nu numai a ungurilor, dar si a bulgarilor (care nãvãlesc în România si în teritoriile Bizantine din sudul Dunãrii în secolul VI), a turcilor si a finlandezilor din zilele noastre. Hunii pãtrund în Europa pânã la Paris , Roma si Constantinopole sub Atila în secolul V, dar se retrag spre Ural pânã în secolul IX, când nãvãlesc din nou în Panonia, teritoriu ocupat la acea datã de daci liberi (80%) amestecati cu slavi (20%).
Poporul si limba dacã sunt deci cu mult mai vechi decât poporul roman si limba latinã, dar cele douã limbi erau foarte asemãnãtoare, si de aceea asimilarea s-a fãcut atât de repede, în câteva secole. Ovidiu, poet roman exilat la Tomis pe malul Mãrii Negre, nu numai cã a învãtat daca imediat, dar în sase luni scria deja versuri în limba lui Zalmoxis ! Invadarea Daciei, de fapt a unui coridor spre Muntii Apuseni, a avut ca scop precis cele 14 care cu aur pe care Împãratul Traian (de origine ibericã) le-a dus la Roma ca sã refacã tezaurul golit al Imperiului. Peste mai mult de 1000 de ani, dupã cãderea Constantinopolului sub turci în 1453, tributul plãtit sultanilor otomani va fi tot în aur, în formã de “techini”. Si tot în aur se plãtesc în ziua de astãzi anumite interese în România, dupã ce tezaurul national de 80 tone-aur a fost vîndut de Ceausescu la licitatie în Zürich si cumpãrat de Banca Angliei. Cele 14, nu care romane ci milioane de români din afara României înteleg si simt acum, mai bine ca niciodatã, sensul versurilor transilvane
“Muntii nostri aur poartã,
Noi cersim din poartã-n poartã!”
În aceeasi ordine de idei, Imperiul Bizantin, care a durat mai mult de 1.000 de ani (330-1453), în timp ce Europa de Vest dormea sub jugul Bisericii Romane si a analfabetismului, este complet necunoscut pe aceste meleaguri. Cultura si civilizatia europeanã si-au mutat centrul de la Roma la Constantinopole în 330, când Bizantul devine capitala Imperiului Roman. Desi se studiazã istoria si limba Greciei antice, Imperiul Bizantin este nu numai complet ignorat în istoria Europei, dar chiar considerat “barbar” si “incult”. Nici un istoric elvetian nu a fost capabil sã-mi dea un singur nume de scriitor Bizantin, nici mãcar Ana Comnena !
Nimeni nu cunoaste aici cultura si civilizatia Bizantinã, religia ortodoxã (“ortodox” este în limbile occidentale un termen peiorativ), si cu atât mai putin istoria si traditia românã. Faptul, esential, cã analfabetismul nu exista în Bizant, dar exista în Europa de Vest în aceeasi perioadã este si mai necunoscut. Academiile “pãgâne” (socratice, pitagorice, orfice, druidice, etc.) au fost toate închise în secolul VI, iar când în cele din urmã universitãtile au început sã aparã în Occident în secolul XIII (Oxford, Cambridge, Padova) ele erau controlate de Biserica Romanã si studiau teologia. Numai cãlugãrii si clericii stiau carte, se îmbogãteau prin exproprierea de pãmânturi în favoarea mânãstirilor, si luau puterea în toate tãrile vestice, prin misionarism si prozelitism la început (prin teroare si Inchizitie mai târziu), pânã în secolul XI, când ultimul tinut liber, al vikingilor din Scandinavia, cade sub puterea Romei Papale.
Renasterea italianã apare ca o consecintã clarã si directã a cãderii Constantinopolui (1453), cu emigrarea în masã a savantilor Bizantini cãtre Italia. De exemplu, numai Cosimo de Medici primeste 5000 de savanti exilati din Bizant într-un singur an la Florenta, acolo unde în curând vor scrie Petrarca, Dante si Boccacio, si unde vor picta Michelangelo si Leonardo da Vinci.
Între timp, cultura Bizantinã este pãstratã si cultivatã în tãrile Române (de exemplu la Putna), care nu numai cã îsi pãstreazã autonomia fatã de Imperiul Otoman, plãtind-o în aur – ca de obicei -, dar voevozii români trimit anual aur în Grecia pentru a sustine mânãstirile ortodoxe (de exemplu la Muntele Athos).
În Occident, o scurtã istorie a României apare în 1943, scrisã de Mircea Eliade în englezã la Lisabona si publicatã la Madrid (“The Romanians, a Concise History”, Stylos, Madrid, 1943), si republicatã peste alti 50 de ani în România (“The Romanians, a Concise History”, Roza Vânturilor, Bucuresti, 1992). În timp ce prima istorie serioasã a Bizantului apare, tot în englezã, de abia în 1988 (Lord John Julius Norwich, “A Short History of Byzantium”, Penguin Books, London, 1988, 1991, 1995, 1997). Cu toatã bunãvointa lui de a reabilita “misterioasa” istorie a uitatului Imperiu Bizantin, din nefericire nici mãcar Lord John Julius, de la Universitatea din Oxford, n-a avut acces la texte Bizantine, pentru simplul motiv cã nu stie greaca, nici veche nici nouã.
În final, se pune întrebarea de ce nouã milenii, atestate arheologic, de civilizatie neîntreruptã pe teritoriul României sunt ignorate nu numai în Europa de Vest dar si în România ? Cu ce se ocupã istoricii români ? Si reprezentantii României peste hotare ? Cine promoveazã cultura milenarã a României ? Dacã dentistii, si nu profesorii de românã, vor sã facã scoli în românã la Geneva , sã nu ne mirãm dacã profesorii vor deschide în curând cabinete dentare în acelasi oras.*
În 1996, când am fost la Bucuresti pentru a face cercetãri în mitologia tracicã la Academia Românã, spre uimirea mea, mi s-a pus întrebarea de ce mã intereseazã tracii si dacii, când acesta era subiectul de predilectie a lui Ceausescu**, fapt pentru care subiectul trebuie acum total ignorat. La rândul meu, mã întreb ce conteazã 50 de ani de comunism în comparatie cu cele 9 milenii de istorie româneascã ?
Prof. dr. Maria-Luminita Rollé, Universitatea din Edinburgh, Academic Consultant in European Mythology
Felicitari pentru fiica ta, sunt convins ca esti foarte mandru de realizarile ei si pe buna dreptate ai de ce.
Ca si raspuns la propunerea ta, eu nu sunt in masura sa vorbesc in numele comunitatii pe o asemenea problema si o asemenea cercetare, l-as propune pe Prof. Dr. Thede Kahl, sau daca doresti mai multe raspunsuri la unele intrebari, poti folosi si blog-ul http://esentearmanesti.wordpress.com care trateaza multe din probleme.
Eu am totusi cateva nelamuriri. In mare parte ele sunt retorice, nu necesita un raspuns, dar as vrea ca lumea sa se gandeasca la ele
De ce Limba armaneasca … atestata intre 800 – 1200 A.D. este considerata “dialect” al limbii romane … considerata ca fiind prima data “atestata” pe la 1500? De asemenea, de ce atunci cand se propune introducerea pe TV a unei emisiune in limba Armaneasca, care conform Marii Academii Romane, este DIALECT AL LIMBII ROMANESTI, cei de la CNA obliga adaugarea de subtitrari pentru ca emisiunea sa se faca inteleasa?
Extrs simplu din “Wikipedia” la cautarea termentului Dialect
< < Lingviștii admit azi că diferența între un dialect și-o limbă este una esențialmente politică: așa cum spunea cândva lingvistul idiș Max Weinreich, “o limbă este un dialect c-o armată și-o marină militară”. Forme de vorbire ale unor state sunt considerate a fi “limbi”, așa cum se întâmplă cu daneza, suedeza sau norvegiana, asta chiar dacă ele sunt similare și mutual inteligibile, în timp ce alte forme de vorbire vorbite în interiorul unui stat, precum cantoneza, hokkien și mandarina (în China), sunt considerate “dialecte”, chiar dacă ele sunt departe de a fi mutual inteligibile.[1] >>
PS: nu sunt de acord cu filmuletul atasat. Cel mai probabil postat de vre-un POSTAC de meserie, platit de vre-unul din serviciile Romanesti pentru a face propaganda filo-romaneasca
unde nu este cazul. 
Iar pentru a inchide subiectul, din punctul meu de vedere, la tot ceea ce se speculeaza …
ROMANILOR in conditia social-politica de astazi, ar trebui sa le fie rusine sa se numeasca urmasii TRACILOR, DACILOR SI A ROMANILOR … La fel cum Grecii (ELENII) de azi nu au nimic in comun cu Grecia Antica.
Astfel de traditii milenare cu siguranta ar trebui sa se regaseasca pe undeva prin strafundul oricarui mostenitor, dar la puroiul actual Romanesc, la tot ce este promovat acum in societatea Romana, nu exista NIMIC din TRACI sau DACI sau ROMANI. RUSINE!!!
Pt. lectura
http://esentearmanesti.wordpress.com/2012/09/17/istoria-zborlui-arman/ …
Have the feeling that Armana is under-represented in this list
Selected list of Classical Latin and Vulgar Latin words
English meaning Latin form Ancient instances Modern Romance inherited forms
“all” omnis (the whole number, the entire) Both Italian/Friulian ogni
tōtus (the whole, not the part) Both French tout, Romansh tut, Friulian dut, Italian tutto, Occitan/Catalan/Romanian tot, Aromanian tut, Spanish/Portuguese todo
———————————————-
“altar” āra Classical —
altārium (diminutive) Vulgar, St. Jerome French autel, Italian altare, Portuguese/Galician/Spanish/Romanian altar, but Galician/Portuguese outeiro ‘hill, high place’.
————————————————-
“ask” rogāre (beg, demand) Both Old French rover, Italian rogare, Occitan/Catalan/Spanish/Portuguese rogar, Romanian ruga (inf.) rugare (noun)
interrogāre (interrogate) Both Old French enterver, Occitan antervar, Asturian entrugar, Romanian întreba (inf), intrebare (noun), Portuguese interrogar
quaerere (seek) Both Italian chiedere, Sardinian kèrrere, Occitan querre, Romanian cere (inf), cerere (noun), but French quérir “to fetch” and Spanish/Portuguese querer “to want”
dēmandāre (put in the charge of) Both French demander, Friulian domandâ, Italian domandare, Catalan demanar, Spanish/Portuguese demandar, Aromanian dimãndu, dimãndare, (Romanian dimânda probably a later creation) ??
inquirere>
inquaerere Classical>
Vulgar Old French/Occitan enquerre, French enquérir (enquête), Portuguese inquirir
“back”
(anatomy) tergum Italian terga, Portuguese tergo
————————————————-
dossum (dorsum) - French/Occitan/Catalan/Romanian dos, Romansh dies, Friulian duès, Italian dosso, Portuguese/Spanish dorso, in Classical Latin normally “the horizontal back of an animal”
spathae - Italian spada, Spanish espalda, Romanian spate
“beak” rōstrum Italian rostro, Spanish rostro, Catalan/Portuguese rosto “face”, Romanian rost “mouth” (archaic), now with the more abstract sense of “scope, purpose”
———————————————–
beccus (Gaulish) Reichenau glosses
French bec, Italian becco, Catalan bec, Spanish pico, Portuguese bico
“beautiful” pulcher Portuguese/Spanish pulcro, Italian pulcro
——————————————–
fōrmōsus Spanish hermoso, Galician fermoso, Italian/Portuguese formoso, Calabrian fumusu, Occitan formos, Romanian frumos “shapely; having a nice figure”.
[aromanian, mushat (from fru-mushata, the term mushat meaning beautiful exists in archaic Romanian]
———————————————–
bellus (diminutive of bonus) French beau, Italian/Spanish bello, Portuguese belo
————————————————-
“begin” conārī Friulian čugnâsi “to begin to move, stir”
incipere Romanian începe (inf), incepere (noun) Romansh entschaiver
*cominitiāre Portuguese começar, French commencer, Romansh cumanzer, Friulian comenčâ, Italian cominciare, Spanish comenzar, from cum + initiāre “initiate”
————————————————-
“big” magnus Sicilian magnu, Portuguese/Spanish tamanho/tamaño, [mare, Romanian]
grandis French grand, Italian/Spanish/Portuguese grande, Catalan gran
———————————-
“bird” avis Spanish/Portuguese ave, Catalan au, Pugliese avs
avicellus (diminutive) French oiseau, Romansh utschè, Friulian ucel, Italian uccello, Catalan aucel, Portuguese auzelo
passer Spanish pájaro, Portuguese pássaro, Romanian pasăre, originally “sparrow” (so Italian passero, French passereaux, Friulian pàssare, Romansh pasler, Occitan paser, Catalan passara)
“blond/blonde” *blundus/blunda (Germanic *blundaz) O.Fr. blont, from M.L. adj. blundus, from Frank. *blund.
French blond/e, Italian biondo/bionda, Portuguese blondícomo/a, flavícomo/a (Romanian blond/blondă is a modern loan) ?? [balan, Romanian]
laurus/laura (laurel color, bay leaf hair person) Galician louro, loura, Portuguese louro/loiro, loura/loira, laurícomo/laurícoma, Romanian laur (as noun, meaning “laurel” or “jimsonweed”)
“blow” flāre -
sufflāre French souffler, Romansh suflar, Italian soffiare, Romanian sufla (inf), suflare (noun), [suflet = soul], Aromanian suflu, suflare, Occitan soflar, Spanish soplar, Portuguese soprar
—————————————
“boy” puer Portuguese puer (used as a learned form in several languages, and in derivates such as pueril), (Romanian prunc “baby” may derive from a diminutive form *puerunculus)
ninnus (hypocoristic)
Spanish niño, Portuguese nini, nenê, nenén, ninar (to rock and to lull to sleep), Catalan nen, Galician neno, Italian nino, ninnolo, ninna ninnàre (to rock and to lull to sleep)
———————————————
minimus, min’mus Italian mimmo, Portuguese menino, mimo, mimoso, Spanish mimo, menino-a (chaperone, squire, esquire, page, a court maid of honour as in Velázquez’s painting, from Pt.: small child), [micut, mic, Romanian]
gars (French *grassus Reichenau glosses French/Romanian gras, Italian grasso, Spanish graso, Portuguese crasso/graxo, with g- from grossus
grossus (Germanic, from Old High German grōz, from Germanic *grautaz) French/Romanian gros, Italian/Portuguese grosso, Galician groso, Spanish grueso, Dalmatian gruos
—————————————–
“feather” penna French penne, Italian penna, Occitan/Portuguese pena, Romanian pană [peana, archaic Romanian]
plūma French plume, Italian piuma, Spanish/Portuguese pluma (a reintroduction), Old Galician chumazo ‘mattress’, Catalan ploma
————————————————-
“field” ager Portuguese/Spanish agro, Romanian/Aromanian agru [also Romanian acru]
campus Reichenau glosses French/Romansh champ, Italian/Spanish/Portuguese campo, Romanian camp
——————————————
“fight” pugna Portuguese/Spanish pugna (a reintroduction), Old Galician puña ‘effort’
*lūcta French lutte, Italian lotta, Portuguese luta, Galician loita, Spanish lucha, Romanian luptă, originally “wrestling match”, post-classical, classical equivalents were lūctāmen and lūctātiō, all from lūctārī, “to fight”
———————————-
“find” invenīre Italian rinvenire
*incontrāre Spanish/Catalan/Portuguese encontrar, originally “meet” (French encontrer, Italian incontrare)
turbāre French trouver, hence Italian trovare, originally “disturb” (Italian turbare, Romanian turba) > “track down” (Spanish turbar, Portuguese torvar/turbar/trovar “impede”)
———————————————–
“fight” pugnāre Portuguese/Spanish pugnar, Spanish/Galician puñar, Italian pugnare
luctārī Italian lottare, Spanish luchar, Portuguese lutar, Galician loitar, Romanian lupta, Aromanian alumtu
————————————————
“fingernail” unguis -
ungula (diminutive) Reichenau glosses French ongle, Italian unghia, Spanish uña, Portuguese unha, Galician uña and unlla, Catalan ungla , Romanian unghie, Aromanian unglje, Dalmatian jongla, Occitan onha, Romansh ungla
—————————————
“fire” ignis -
focus French feu, Italian fuoco, Spanish fuego, Portuguese/Galician fogo, Romanian/Aromanian/Catalan foc, Romansh fieu, fiug
—————————————–
“food” cibus Italian dial. cevo and similar forms (Italian cibo is a learned form), Portuguese ceva and cibo, Spanish cebo
alimenta French alimentation, Italian/Spanish/Portuguese alimento, Catalan aliment, [Romanian aliment or mancare]
“force” vīs -
*fortia Reichenau glosses French force, Italian/Galician forza, Spanish fuerza, Portuguese força, from fortis, “strong”, (Romanian forţă neologism based on French) ???
—————————-
“from” ab -
dē French/Spanish/Portuguese/Galician/Romanian de, Italian da and di (“of”)
————————————–
“garden” hortus Italian orto, Spanish huerto, Portuguese horto/a
*gardīnus (Germanic *gardaz) French jardin, hence Italian giardino, Spanish jardín, Portuguese jardim, (Romanian grădină probably of Slavic origin)
———————————–
“girl” puella Portuguese puela (learned form)
fīlia French fille, also and originally “daughter” (the regular meaning in other Romance languages: It. figlia, Pt. filha, Gl. filla, Ro. fie, fiică, Arm. hilje, Oc. filha, Cat. filla, Scn. figghia, Fur. fie, Rm. figlia, Sp. hija)
*ninna (hypocoristic)
Spanish niña, Catalan noy(a), Galician ‘nena’, Portuguese menina, nini, nenén
gars (French < Germanic, Frank. *wrakjo) French garce, garcette, Galician garoto, Portuguese garota, garçonete
————————————–
"head" caput French chef, Spanish/Portuguese/Galician cabo, Catalan/Romanian cap; in and Italian capo; outside of Romanian, the word has taken a metaphorical meaning, "leader" and the like (also cf. Romanian căpetenie, [capitan] "chieftain") [also Rom ‘capat’ which means both the beginin of or the end of something] [Capitain/Chief (fr) Lat.: CAPITANEUS/Caput= Fr.: capitaine, chef (caput) It.: capitano, capo Pt.: capitão, capitâneo, chefe (fr) Ro.: căpitan, căpetenie Sp.: capitán, jefe (fr)]
*capetia Spanish/Galician cabeza, Portuguese cabeça, Romanian căpăţână
testa French tête, Italian testa, Spanish/Portuguese/Galician testa "forehead", Romanian ţeastă "skull", originally "pot"
————————————
"helmet" galea -
cofea (Germanic)[5]
Romanian coif (cf. English coif<Old French coife<L.Latin cofea Spanish) macho, Dialectal Romanian mascur (male piglet)
“man” vir -
homō/ Ac. hominem French homme, Italian uomo, Portuguese homem, Galician home, Spanish hombre, Catalan ome, Romanian om, in Classical Latin “a human being” (in opposition to gods and beasts)
baro (Frank. merging with Lat. vir) Spanish/Galician varón, Old Spanish varone, Portuguese varão, Provençal bar, barò (English baron comes from Old French baron paper” charta Italian carta, Romanian carte (book), Spanish/Portuguese carta “letter/chart”
papȳrus French papier, Spanish/Portuguese papel, Catalan paper, Italian “papiro”
[Also archaic Romanian, popir]
——————————————-
“pay” (ex)pendere -
dispendere Italian spendere (Portuguese/Spanish despender, Catalan despendre “use”)
—————————–
pācāre French payer, Italian pagare, Spanish/Catalan/Portuguese/Galician pagar, Romanian împăca “make peace with”; originally “bring under control” in Latin
———————————–
“play” lūdere -
iocārī French jouer, Italian giocare, Spanish jugar, Portuguese jogar, Galician xogar, Romanian juca, Aromanian gioc, giucare
“play” lūdus Portuguese ludo
iocus French jeu, Italian gioco, Spanish juego, Portuguese jogo, Galician xogo, Romanian/Istro-Romanian/Megleno-Romanian joc, Aromanian gioc
“quail” coturnīx Spanish/Portuguese codorniz, Catalan codorniu
*coācula (Germanic, from Frankish *kwakla) Reichenau glosses French caille, Italian quaglia
“quick” celer Portuguese célere; Spanish celeridad (swiftness, a learned form), Italian “celere”
rapidus Romanian repede Istro-Romanian răpede; French rapide, Italian rapido, Spanish/Portuguese/Galician rápido are learned forms that have replaced the regular outcomes Old French rade, Italian ratto, Spanish raudo
velox Spanish/Portuguese/Galician veloz (learned forms); Italian veloce
——————————————
“recognise” agnōscere -
recognōscere French reconnaître, Italian riconoscere, Portuguese reconhecer, GAlician recoñecer, Spanish reconocer, Romanian recunoaşte (based partly on French) ??
————————————-
“red” rubeus / rubidus French rouge, Portuguese rúbeo, ruivo (red head, red-haired), rúbido, rubente, Galician rubio, roibo, Spanish rúbeo, rubio (blond, fair hair), rubicundo, Catalan roig, Italian rubino
ruber Portuguese/Galician/Spanish rubro
rufus Portuguese/Galician/Spanish rufo (learned forms, English rufous)
russeus / russus French roux (red head, red-haired), Italian rosso, Portuguese rússeo, roxo (purple), Galician roxo, Spanish rojo, Romanian roşu, Megleno-Romanian roş, Istro-Romanian roiş, Macedo-Romanian aroş/arosh, Catalan rosso (blond)
vermiculus (Late Latin) Catalan vermell , Portuguese vermelho, Galician vermello, Old French vermeillon (English vermillion/vermeil), Spanish bermejo, Italian “vermiglio”
————————————
“right a.” (opp. “left”) dexter Italian/Portuguese destro, Spanish diestro, Catalan destre, Romanian zestre “dowry”
dirēctus French droit, Italian diritto, Spanish derecho, Portuguese direito, Romanian drept, [or archaic Rom, dirept]Macedo-Romanian dreptu, Istro-Romanian dirept
“right n.”
iūs Sicilian iussu
dirēctus French droit, Italian diritto, Spanish derecho, Portuguese direito, Romanian drept, Macedo-Romanian dreptu, Istro-Romanian dirept
“river” flūmen Italian fiume, Sicilian hiumi, Portuguese flume/flúmen (learned)
fluvius Portuguese flúvio (learned), French fleuve (merged with Frank. *flōda “river to the sea”), Romanian fluviu (learned)
rīvus Old French ri(f), Old Italian rigo, Spanish/Galician río Portuguese rio, Catalan riu, Romanian râu, Aromanian arãu
“rock” saxum Italian sasso, Portuguese saxo, Galician seixo
*rocca (perhaps Germanic[6])
French roche, Italian roccia, Portuguese rocha, Spanish rocca, post-classical
“rope” fūnis Italian fune, Romanian funie, Portuguese/Spanish funículo (learned)
chorda French corde, Italian/Portuguese/Catalan corda, Spanish cuerda, Romanian coardă
———————————————–
“sand” arena Spanish arena, Portuguese areia, Galician area, Dialectal Romanian arină, Sicilian rina, Italian “rena”
sabulo French sable, Italian sabbia, Portuguese saibro, Romanian sabie, Spanish sabre
——————————————–
“shirt” tunica Italian tonaca, Spanish tonga “coat”, Portuguese tunica, [Rom, tunica]
camisia (Gaulish) Jerome
Vegliot kamaisa/camaisa, Romanian cămaşă, French chemise, chainse “canvas”, Aromanian cãmeashã, Spanish/Portuguse/Catalan camisa, Italian camicia
——————————————-
“short” brevis French bref, Italian/Spanish/Portuguese breve
curtus Portuguese curto, French court, Italian/Spanish corto, Romanian scurt and Aromanian shcurtu (< excurtus)
————————————————-
"show" ostendere Portuguese/Spanish ostentar, Italian "ostentare"
mōnstrāre French montrer (with Latin n for earlier mostrer), Italian mostrare, Spanish/Portuguese/Galician mostrar, Galician amosar(*admōnstrāre), Romanian mustra "chide"
"sick" aeger Italian egro
dolente Portuguese doente, Spanish doliente, Italian "dolente"
——————————-
infirmus Spanish/Portuguese enfermo, Italian "infermo"
male habitus Nepos, Aulus Gellius
French malade, Italian malato, Occitan malaut, Catalan malalt, Galician malato, malado, Portuguese maladia/mal hábito, originally "in a bad condition"
————————————
"sing" canere -
cantāre (frequentative) French chanter, Romansh chantar, Italian cantare, Portuguese/Spanish/Catalan cantar, Romanian cânta (inf), cantare (noun), Aromanian cãntu, cãntare
—————————–
"skin" cutis Portuguese cútis; Spanish cutis, Italian "cute", Romanian cuta (de piele)
pellis French peau, Italian pelle, Spanish piel, Portuguese pele, Galician pel, Catalan pell, Romanian piele; in Classical Latin normally "a hide"
————————————–
"speak" loquī -
fābulārī Spanish hablar, Portuguese falar, but Italian favellare "to tell a tale", Occitan faular "id.", Old French fabler "id.", Dalmatian faular, Rom a fabula, fabulare (to talk nonsense)
*parabolāre French parler, Occitan/Catalan parlar, Italian parlare Rom, palavre (noun), Eng, palaver
—————————–
"spear" fustis Romanian fuşte, Italian fusto "tree trunk", French fût "cask"
hasta
Portuguese hasta/e, Spanish asta (shaft of a weapon), Italian asta, French hast "pole-arm"
lancea
French lance, Italian lancia, Spanish/Galician lanza, Portuguese lança, Catalan llança, [Rom lance or lancie]
"spring" vēr Romanian vară [Eng, summer], Spanish verano, Portuguese verão, Galician verán.
prīma vēra Italian/Spanish/Portuguese/Catalan primavera, Romanian primăvară, Aromanian primuvearã; originally "first spring" in Latin
prīmum tempus French printemps, literally "first time"
"stone" L
lapis Italian lapide, Portuguese lápide, [Rom, primul timp, literally]
Spanish lápida (learned forms)
petra (Greek) French pierre, Italian pietra, Spanish piedra, Portuguese/Catalan pedra, Romanian piatră or chiatra, Aromanian chiatrã, Dalmatian pitra
————————————-
"stonemason" cēmentarius -
mattiō (Frankish) Reichenau glosses French maçon
petrarius Portuguese pedreiro, Romanian pietrar
————————————–
"sword" gladium
French glai "iris", Old Italian ghiado', Portuguese gládio, Spanish gladio (learned forms)
spatha (Greek)
French épée, Italian spada, Spanish/Portuguese/Galician espada, Catalan espasa, Romanian spată or spada
————————————–
"take" capere Old French chavoir, Italian capire "understand", Spanish/Catalan/Portuguese caber "contain", Romanian încăpea "comprise, accomodate, fit" (from *incapēre)
prehendere French prendre, Italian prendere, Catalan pendre, Romanian prinde, Spanish prender
"teach" docēre Old French duire, Italian "docente" (noun), Rom, duce (inf) ducere (noun)
————————————–
*insignāre French enseigner, Italian insegnare, Romanian însemna, Spanish enseñar, Portuguese/Galician ensinar, probably originally "to engrave", from signāre, "to engrave", with prefix in-
——————————————-
"thigh" femur Portuguese fêmur (femur — a learned word), Spanish fémur, Italian "femore"
coxa Reichenau glosses Portuguese, Galician and Old Spanish coxa, French cuisse, Italian coscia, Catalan cuixa, Romanian coapsă, originally "hip", first attested in Silver Latin
—————————————–
"thing" rēs French (ne) … rien "nothing", Old Portuguese rem/nulla res "nothing"
causa Reichenau glosses French chose, Italian/Spanish/Catalan cosa, Portuguese coisa/cousa, causa, originally "cause", Galician cousa, Romanian cauză (borrowed from French, and has another meaning: din această cauză is 'Because of –this-')
——————————————-
"think" cōgitāre Old French cuidier, Old Italian coitare, Portuguese/Spanish cuidar "to be careful; to suppose", Galician coidar "to think", Romanian cugeta (inf), cugetare (noun)
pensāre French penser, Italian pensare, Spanish/Portuguese pensar, Romanian păsa "to care (about)"
————————————————
"throw" iacere French gésir "to rest in peace", Italian giacere, Catalan jaure, Spanishyacer, Occitan/Portuguese jazer, Galician xacer "to lay", Romanian zăcea (inf), zacere (noun) Aromanian dzac, dzãtseare, Romansch giaschair
iactāre French jeter, Italian gettare, Spanish echar, Portuguese geitar, Galician xeitar; originally a frequentative
————————————————-
"tomorrow" crās Sicilian crai
māne Old French main, Occitan man, Old Italian/Old Spanish mane, Romanian mâine, all "in the morning"
—————————————–
"touch" tangere Portuguese tanger (touch and play), Spanish tañer "play an instrument", Romanian atinge (<Latin attingere) "to touch", [ French atteindre, Portuguese/Spanish atingir (attain, get at, hit, reach, achieve, bear on, touch on, upon), English attain, Middle English atteignen, from Old French ataindre, ataign-, to reach to, from Vulgar Latin *attangere, from Latin attingere : ad-, ad- + tangere, to touch]
——————————–
*toccāre (Germanic *tukkōn "to knock, offend") French toucher/toquer, Italian toccare, Spanish/Portuguese tocar (touch and play), probably originally "to knock, strike", Romanian toc (onomatopoeic, indicating a knock), toca (inf) (to beat or cut into pieces) [and tocare (noun)], toacă (singing wooden board)
————————————————-
"understand" intelligere Romanian înţelege (inf), intelegere (noun), Portuguese inteligir
———————————————
comprehendere French/Catalan comprendre, Portuguese compreender, Italian comprendere, Spanish comprender, Romanian cuprinde
capere Italian capire "understand" (Old French chavoir, Spanish/Catalan/Portuguese/Galician caber "contain")
intendere Italian/Portuguese/Spanish/Galician entender, Romanian întinde (inf) "stretch", intindere (noun)
————————————–
"war" bellum -
*werra (Germanic) French guerre, Italian/Spanish/Portuguese/Galician guerra
"weep" lamentāre Portuguese/Galician/Spanish lamentar, Italian lamentarsi
planctus Portuguese prantear (learned form), Spanish llanto(noun)
plangere Portuguese planger (learned form), Romanian plânge, French plaindre, Italian piangere
plōrāre Reichenau glosses French pleurer, Spanish llorar, Portuguese/Galician chorar, Catalan plorar, Italian implorare, deplorare
——————————————-
"white" albus Romansh alv, Friulian alf, Dalmatian jualb, Romanian alb (or dalb)
*blancus (Germanic) French/Catalan blanc, Italian bianco, Spanish blanco, Portuguese branco
—————————————–
"why" cūr -
prō quō French pourquoi, Italian perché, Spanish por qué, Portuguese porque/por que/porquê/por quê, Romanian pentru ce (although de ce is more frequently used)
—————————————–
"wide" lātus Italian lato, Portuguese/Galician/Spanish lado, Romanian lat
largus French large, Italian/Portuguese/Galician/Spanish largo, Romanian larg, originally "abundant"
————————–
"winter" hiems -
hibernus Reichenau glosses French hiver, Romansh dial. inviern, Italian/Portuguese inverno, Spanish invierno, Catalan invern, Romanian iarnă, Aromanian iarã; adjective of hiems
———————————————
"woman" fēmina French femme, Italian femmina, Sicilian fímmina, Spanish hembra "female", Portuguese fêmea "female", Galician femia, Romanian femeie
mulier Old French moillier, Italian moglie "wife", Occitan molhèr "wife", Catalan moller, Portuguese mulher, Galician muller, Spanish mujer "woman", Romanian muiere
domina Catalan dona "woman", French dame "lady", Italian donna "woman", Portuguese dona "lady", Romanian doamnă "lady", Spanish doña; originally "female head of a household, mistress"
——————————————
"word" verbum Romansh verv (archaic), Romanian vorbă (possibly of Slavic origin alternatively), Portuguese/Spanish verbo
parabola (Greek) Friulian peraule, Italian parola, Occitan/Catalan paraula, Portuguese palavra, Spanish/Galician palabra, Dalmatian palaura
"work" labōrāre Romansh lavurer "to work", Friulian lavorâ, Italian lavorare, Occitan laurar "to plow, till", Catalan llaurar, Spanish/Galician labrar, Portuguese lavrar
————————————-
*tripāliāre from trēs, "three" + pālus, "stake" French travailler, Spanish trabajar, Occitan/Portuguese trabalhar, Galician traballar, Catalan treballar
lucrāri Italian logorare "to consume, wear out", Portuguese/Spanish lograr "to obtain", Romanian lucre (inf) "to work", also to "plow, till", lucrare (noun) or lucrari pl
———————————————
"yellow" flāvus Portuguese/Spanish flavo "fair hair" (learned forms)
fulvus Portuguese/Galician fulvo "fair hair" (learned forms), Italian fulvo
galbinus Petronius, Martial
French/Occitan jaune, Ligurian giaunu, Romanian galben, originally "greenish-yellow"; Ladin ghel, Friulian ğâl, Italian giallo
amārellus Portuguese amarelo, Spanish amarillo, originally "pale, sallow"
croceus Catalan groc, Sardinian grògo
—————————————–
"yes" ita -
sīc Reichenau glosses Italian sì, Spanish/Galician sí, Portuguese sim, French si (to contradict a negative question), Romanian și and Aromanian shi "and"