Consiliul Tinerilor Armâni din Comunitatea Armână din România organizează, pe 22 și 23 mai, o serie de evenimente în zona “Hanul lui Manuc” ce vor însufleți centrul vechi al capitalei cu istoria, cultura și tradiția armânească.

Anul 2013 este unul cu totul deosebit pentru armâni, întrucât se împlinesc 100 de ani de la Pacea de la București, anul de când locul lor a devenit… pretutindeni și nicăieri.

Evenimentele dedicate Zilei Naționale a Armânilor se vor desfășura în București – Centrul Vechi, zona Hanul lui Manuc, perimetrul dintre strada Franceză și strada Șepcari.

Parteneri: Radio Guerilla, SmartArt wedding, Șapte Seri, Metropotam, Societatea Culturală Aromână

Vom fi acolo de vineri și până duminică, de dimineață până seara, la standul 22.

Veniți să vedeți ce frumos ne-am pregătit!

Încep prin a recunoaște că întâlnirea din 28 noiembrie cu Daniel Caramihai a fost altfel decât mă așteptam. Mărturisesc că plecasem de la ideea preconcepută și eronată –menționată chiar și de Daniel – despre  Fratelli ca și club de fițe, deși încă nu am pus piciorul acolo.

Cheia succesului brandului Fratelli și Biutiful este aceea că sunt proiecte inițiate din plăcere, între prieteni, o alternativă laceea ce exista acum șapte ani și chiar și la ce există acum pe piață.

Această prietenie a lucrat în avantajul lor, întrucât i-a ajutat să mențină o atmosferă caldă, prietenoasă, familială și naturală pe tot parcursului traselului lor.

Așa s-au diferențiat de toți ceilalți, prin aportul personal adus de către fiecare și prin stăruința și ambiția lor de a-i impulsiona pe bucureșteni la socializare și relaționare interumană. De aici derivă și ideea barului de mijloc, un adevărat nucleu de socializare pentru cei care doresc să-și lărgească orizonturile.

De asemenea, comunicarea directă cu publicul, considerarea sugestilor primite – fie ele critice, însă constructive–, asumarea anumitor riscuri în ceea ce privește profitul, introducerea conceptului de social-club și dorința de a demonta stereotipuri, în alte cuvinte apropierea față de consumatori asigură social-cluburilor Fratelli și Biutiful succesul care le face să fie crème de la crème.

„Ne-am dorit foarte mult să-l cunoaștem pe cel care intră pe ușă”, afirmă Caramihai. Publicul, care deși diferă de la oraș la oraș, sunt în principal oameni cu vârste între douăzeci-și-cinci și patruzeci de ani și cu venituri medii spre mari.

Să începi o afacere poate părea ușor , să te menții și să știi să evoluezi și să ieși din tipare este mai greu, însă nu imposibil când ești deschis la nou, aduci și susții elemente inovative și vezi dincolo de creșterea profitului.

Chiar și când și-au văzut munca transformată în scrum, după ce două locații, Lounge și Studios, au fost afectate de incendiu, prietenii noștri nu au lăsat daunele să le afecteze ambiția.

Din contră, s-au ridicat precum pasărea Phoenix, mai puternici și mai triumfători ca niciodată, și au reconstruit și redeschis cele două locații, urmând ca după asta să-și inaugureze prima franciză la Timișoara.

Până să-și dea seama, totul a luat o amploare atât de mare încât și-au setat ca obiectiv deschiderea unei locații noi în fiecare an. De ce s-au legat toate într-un mod atât de natural? Poate pentru că nu au uitat conceptul de la care au pornit, și principiul pe baza căruia funcționează, fapt care i-a ajutat să-și mențină poziția de conducători.

Unde este Aromânia? O întrebare deja legendară adusă în prim plan de Ion Caramitru. O întrebare care mai degrabă duce cu gândul la violența naționalismelor secolului XIX și mai puțin la gândirea liberală a zilelor noastre.

Răspunsul lui Nicolae Trifon la aceasta întrebare este unul simplu și clar: “Aromania este acolo unde au trăit, trăiesc și vor trăi aromânii în carne și oase, care doresc să-și cultive limba și diferențele, să-și împărtășească experiențele comune și să le transmită mai departe, să facă planuri de viitor”. Un astfel de răspuns duce în prim-plan exact acel lucru care definește națiunile, etniile, grupurile, grupările: Identitatea.

Până în acest moment lucrurile par simple și te-ai gândi: oare de ce este nevoie să citesc un text atât de lung pentru a afla un lucru atât de clar și care la prima vedere parca nu aduce nimic nou, ci este doar o concluzie de bun simt.

Din păcate la aceasta întrebare nu pot oferi un răspuns și probabil nimeni nu ar putea avea un răspuns universal valabil. Nicolae Trifon însă oferă în cadrul articolului său un cadru descriptiv pe baza căruia cititorul poate sa tragă propriile sale concluzii.

            Articolul “Unde este Aromânia?” al lui Nicolae Trifon abordează aceste “mari dileme” ale identității armânilor.

            Faptul că “teza romanității” este un curent relativ nou, apărut în 1860, odată cu implicarea statului român în deschiderea primelor școli românești, nu este o descoperire nouă. Nicolae Trifon nu se limitează însă doar la atât și merge mai departe cu analiza abordând diferite puncte de vedere. Cititorul va găsi și o explicație a contextului ce favorizează “renașterea târzie a conștiinței armânilor”*.

            Nu demult urmăream la televizor un reportaj despre un eveniment cultural recent. Titulaturile folosite au fost de armâni, aromâni, macedoneni … Pentru mine această ezitare a oamenilor din televiziune este emblematică și pentru noi care în ziua de azi nu am reușit să avem o coerență. Evident, să arunci cu noroi în unii și să cauți să discreditezi un eveniment pentru ca nu vede lucrurile la fel ca tine nu presupune un efort intelectual prea mare. Pe de o parte poate fi vorba de modernizarea mecanismelor pentru că nu mai punem mâna pe pietre să aruncăm în oameni, este ilegal, însă putem arunca cu pietre blogeristice.

            Din aceasta perspectivă articolul “Unde este Aromânia?” al lui Nicolae Trifon îmi pare unul extrem de important și actual deoarece abordează aceste tendințe cu detașare. Cititorul poate afla de aici și perspective asupra termenelor de aromân, armân, macedoarmân sau machidon.

            În final doresc să remarc faptul că articolul nu este unul partizan, ci favorizeaza gândirea critică. Permite cititorului să își formeze propria părere și astfel se deosebește de alte scrieri de tip propagandistic care caută mai degrabă să impună păreri personale , “cu pumnul”.

Link către textul: “Unde este Aromânia?” al lui Nicolae Trifon

http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=1137 

*conceptul “renașterea târzie a conștiinței armânilor” îmi aparține iar în articolele următoare îl voi dezvolta și explica.

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                         Stelian Bizdu

În 2011, “Les Aroumains: un peuple qui s’en va” este tradusă în limba sârbă de către dna. Lila Cona.

Anul 2012. În data de 23 noiembrie se lansează în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus ediția în limba română , cu titlul actual “Aromânii pretutindeni, nicăieri/ Armanjlji iutsido, iuva”

Deși Nicolae Trifon este el însuși armân/aromân, cartea de față se dorește și reușește să fie o cronică și analiză obiectivă a istoriei tumultoase a armânilor, urmată de Aromâna vorbită la Metsovo de Stamatis Beis și Nomandismului la aromâni de Thede Kahl.

Un aspect demn de menționat este Editura Cartier aleasă de Nicolas Trifon, editură din Republica Moldova, cu deschidere către problemele naționaliste.

Traducerea din limba franceză aparține lui Adrian Ciubotaru.

Duminică, 25 noiembrie, Armanjlji iutsido, iuva a făcut subiectul unei prezentări și  dezbateri privind situația armânilor, la Sutsata Culturală Armânească.

Alături de autor s-a aflat și domnul Dumitru Pasima, cunoscut pentru numeroase lucrări de sculptură, dintre care cea mai cunoscută este portretul autorului de literatură armânească Constantin Belimace.

Spiritul aromân/armânesc iese la suprafață în situații limită

Tema principală a discuțiilor a reprezentat-o identitatea specifică a armânilor, încă neclar definită și care se conturează în raport cu criteriile naționale.

Adaptarea specifică, oarecum cameleonică a armânilor, reprezintă câteodată și unul dintre dezavantajele armânilor,  această cauză conducând deseori la invizibilitatea lor.

Totodată, situația din România conform căreia armânii sunt acuzați de trădare prin solicitarea statutului de minoritate, pare o repetare a atitudinii grecești față de același subiect.

Referitor la acest subiect, mi-au atras atenția cuvintele domnului Pasima, cu privire la atitudinea oficială față de armâni și care nu trebuie să fie una de privare a identității. Asemeni celorlalte minorități, armânii au nevoie de recunoașterea identității sângelui, ceea ce ar asigura o coabitare , coexistență mult mai bună.

Nicolae (Nicolas) Trifon, născut la București în 1949 locuiește în prezent la Paris, unde obține în 1983 titlul de doctor în libgvistică la EHESS –Școala de Înalte Studii în Științe Sociale – , cu o teză despre „limba de lemn”.

În ceea ce privește situația armânilor, autorul începe să scrie despre acest subiect în 1993 când apare primul său studiu dedicat, respectiv Les Aroumains, un cas de figure national atypique, în 2007 fiind publicat Les Aroumains en Roumanie depuis 1990 : comment se passer d’une (belle-)mère patrie devenue encombrante, în limba română având două intervenții : Unde este Aromânia? (2011) și Despre cumani, români neaoși și alți alogeni, răspuns lui Neagu Djuvara (iunie 2012)

Tocmai am plecat de la scurta dar savuroasa reprezentație a “Conul Leonida față cu reacțiunea” pe armânește. *

Deschiderea acestei seri revigorante și pe alocuri mult prea energică pentru o zi de luni și așa agitată prin ea însăși, a aparținut frumoaselor cântece ale Corinei Elena Badea, Elena di vreari, superb orchestrate de Ionuț Liviu Iorga.

Corina Elena Badea, în deschiderea la Lali Nida (foto Andreea Blacioti)

Lali Nida (foto Viorel Crăciun)

Deși mult prea scurtă**, piesa -a durat 28 de minute bătute pe ceas- și  originalitatea lui Toma -și aici mă refer la Toma Enache regizorul – în a-l adapta pe Caragiale  problemelor actuale ale armânilor, au surprins foarte bine, într-un ton savuros însă bine punctat, situația actuală care frământă armânamea.

Aura Piha, Chira shi Toma Enache, Lali Nida (foto Andreea Blacioti)

Aura Piha, în rolul Chirei -adaptarea Efimiței la numele armânesc- a interpretat  la superlativ -  excelent mi se pare prea puțin pentru rolul interpretat de Aura -, a adus pe scenă soția tipic armână, supusă soțului însă perfect conștientă de ceea ce se întâmplă în jurul său, păstrătoarea tradiției și implicit a obiceiurilor, analist al vremurilor pe care le trăiește și gâtul familiei – pentru că nu-i așa, soțul este capul familiei -. Mai trebuie menționat că Aura a jucat azi, exact de ziua ei , ocazie cu care îi urăm La mulți ani, multe bucurii, împliniri și multe roluri minunate, precum cel de azi.

Aura Piha, Chira (foto Andreea Blacioti)

Chira -Aura Piha- (foto Andreea Blacioti)

Cred că până acum v-ați făcut o imagine de ansamblu a ceea ce ați pierdut dacă nu ați venit azi, 12 noiembrie, la Clubul Țăranului Român. Însă mai aveți timp și ocazie să vedeți Conul Leonida/Lali Nida.  - vom publica mai multe detalii în curând-.

Actualmente, piesa este unicul spectacol în aromână/armânește care se joacă în an aniversar Caragiale, punerea-n scenă de acum 10 ani având loc pe scene din  Macedonia, Gopesh, Muloviste, Bitola și Skopje(2002).

În Romania, s-a mai jucat în Tulcea, Arad, București – 4 reprezentații și Constanța-4 reprezentații, precum și  în Bulgaria la Velingrad.

Piesa urmează să ajungă și în Kogălniceanu, Cogealac, Stejaru, Tulcea și Timisoara.

Trebuie menționat totodată faptul că Toma Enache a fost  premiat în acest an pentru transpunerea în aromână a pieselor lui Caragiale.

Luiza Mila, Aura Piha, Toma Enache(st-dr,foto Andreea Blacioti)

Ca și concluzie la acest mini-articol, voi încheia încercând să redau  esența discursului lui Toma de la sfârșitul reprezentației: “Să facem tot ceea ce putem, ce ne stă în puteri, pentru a nu lăsa să dispară limba armânească! În aceste vremuri tinerii învăță să vorbească [limba/limbile] engleză, franceză și multe alte limbi de circulație internațională. De ce să nu vorbească și limba pe care o simt, de ce să nu învețe și să vorbească și armânește?”

Sursă foto: Mona Andreea Blacioti, Viorel Crăciun

Sursă clip: Gabriel Fuqi

* Text scris în seara de 12.11.2012, în metrou, pe traseul Piața Victoriei cu escală la Petrache Poenaru

** Scurtă pentru că deși teatru scurt, publicul a fost foarte absorbit de piesă, iar timpul parcă a trecut prea repede.

Evenimentul se gaseste si pe Facebook! Va rugam confirmati prezenta!

Și pentru că este Ziua Educației Nonformale te invităm la sediul Societății Culturale a Aromânilor pe 29 septembrie, ora 15.00 și te așteptăm cu: Biblioteca Vie, atelier de limbă armănească prin joc și atelier de dans!

Ai auzit că într-o bibliotecă poți citi și oameni, nu doar cărți?

Mecanismul unei biblioteci vii este același ca al unei biblioteci obișnuite – cărțile sunt împrumutate de cititori pentru o perioadă, după care aceștia le returnează și mai împrumută o altă carte. Însă cărțile dintr-o bibliotecă vie sunt oameni și se implică activ în lectura cititorului nostru. Naratorul evadează din operă și iți înfățișează direct povestea…

Atelierul de limbă propus este unul cât se poate de nonformal și distractiv. Veți intra în competiție și veți învăța cuvinte armânești, printr-un joc de puzzle„muzical”. Nu dăm mai multe detalii pentru a nu strica surpriza!

Dansul înseamnă creativitate, dar și tradiție și obiceiuri. Veți avea ocazia să vă fiți creativi, să învățați niște mișcări de dans originale și să vă distrați pe cinste!

Oricine poate învăța, oriunde. Tot timpul.

Așteptăm toate persoanele entuziaste, dornice să descopere noi obiceiuri și tradiții într-o manieră nonformală și să petreacă o după-amiază minunată în compania noastră… Distracția e din partea casei, vă garantăm!

Confirma-ti participarea la eveniment si pe Facebook!

Cristian Gațu (născut pe 20 august, București dintr-o familie armânească dit Nize Pole, Republica Macedonia) este cel mai bun handbalist român, care a participat la Olimpiada de varã din 1972 și 1976. Este președintele Federației Române de handbal din 1996.

În 1972, a câștigat medalia de bronz cu echipa României. El a jucat toate cele 6 jocuri și a înscris 5 goluri.

Patru ani mai târziu, a câștigat medalia de bronz cu echipei României. A jucat toate cele 5 meciuri și a înscris 8 goluri.

Cu Steaua București a câștigat medalia de aur la ECH Champions League în 1977, performanță unică în istoria handbalului românesc.

Ne vom întâlni cu Cristian Gațu miercuri, 25 iulie – ora 19.30 la Comunitatea Armână din Bucureshti.

Echipa CTARM

Eventiment disponibil si pe Facebook!